Troli, postaci și hateri. Și luni de fiere

https://www.juridice.ro/433943/troli-postaci-si-hateri-si-luni-de-fiere.html
In argoul internetului (internet slang), un troll este o persoana, de regula voit anonima, dar deseori ascunsa in spatele unor porecle (nickname), care isi face un obicei pasional din a posta si comenta in spatiul virtual, activitate anume croita pentru a semana discordie pe internet si pentru a starni certuri sau iritare. Trolul posteaza atacuri gratuite la persoana, comentarii malitioase, inflamatoare, voit jignitoare, de regula fara legatura cu subiectul, menite a distrage atentia sau a provoca cititorii la raspunsuri emotionale. Trolul petrece mult timp pe internet, facand din trolling o obsesie, o refulare, dar si un set de scenarii mai mult sau mai putin elaborate, compuse din farse, glume proaste si jigniri gratuite la adresa unor victime (de indentitatea si sentimentele carora se dezintereseaza complet). Dar nu intodeauna trolul este un farsor sau un amator de glume proaste. Capacitatea lui de a macula, de starni confuzia si iritarea, rautatea sa gratuita, obsesia cu care investeste timp si resurse in hartuirea unor tinte alese aleatoriu, sunt aur curat pentru profesionistii comunicarii negative si ai dezinformarii. Destul de multi troli sunt folositi profesional, contra unor sume de bani, pentru campanii negative de comunicare, pentru contracararea sau bagatelizarea unor opinii sau informatii, pentru dezinformare ori pentru campaniile electorale negative, de tip destructiv. La fel cum hackerii pot fi utilizati, uneori, pentru a prinde sau contracara alti hackeri ori pentru a testa programe anti-virus, tot asa trolii sunt folositi, destul de des, in mod profesional, pentru diverse scopuri, uneori malefice, ale celor care sunt dispusi sa ii plateasca pentru a fi troli. Asemenea comportamente si asemenea campanii “de imagine” se regasesc, de regula, pe newsgroup-uri, forumuri, chat-room–uri, blog-uri, dar si pe pagini de socializare care permit ascunderea identitatii “comentatorului”, precum si in sectiunile dedicate comentariilor cititorilor din ziarele electronie.

Dex online defineste astfel trolul: gnom (pitic) zburdalnic, care traieste in munti sau in paduri, intruchipand fortele rele ale naturii. Definitia se potriveste destul de bine celei din slang-ul internetului, intrucat trolul este, de regula, un suflet mic, ascuns, caruia ii place sa joace farse rautacioase, sa faca glume proaste si sa bantuie cosmarurile copiilor (victime inocente prin definitie). Trolul definit de Dex online este Petrica din povestea ”Petrica si lupul,” cel care, dupa un numar indefinit de farse aplicate satenilor, ajunge sa nu mai fie luat in serios exact atunci cand are nevoie reala de ajutor, sfarsind prin a fi mancat de lupi.

Trolul farsor nu vrea decat atentie, exact cum vrea atentie copilul de sub un an care arunca lucruri pe jos, astfel incat sa capteze toata atentia parintilor sau a bonei. Daca bebelusul farsor merita toata atentia intrucat el este in plin proces de adaptare la lumea adultilor, de trolul farsor e bine sa te feresti. Si, realmente, te poti feri de trol daca il ignori. Multe site-uri care analizeaza fenomenul atat la nivel psihologic, cat si din punct de vedere legal, contin acest avertisment: ”Don’t feed the trolls.” Dupa o vreme, vazandu-se ignorant, trolul isi reorienteaza tirul catre alte tinte.

Realmente periculosi sunt, insa, trolii platiti, profesionistii.

In spatiul nostru virtual si-a facut un loc de (ne)cinste un tip de cititor pe net care obisnuieste sa posteze comentarii la orice text care contine informatie sau opinie si care ar putea deranja unele prejudecati, politici sau obisnuinte. Acest trol profesionist pare ca nu face altceva decat sa posteze 24 de ore din 24. Unele publicatii electronice isi deschid editiile la ora 0:00 din noapte si, cu toata aceasta ora tarzie, in secunda urmatoare apar postari ale trolilor. Daca veti avea acel dram de curiozitate morbida de care se vorbeste mai jos, veti putea vedea ca imediat acest text isi va gasi cel putin 5-6 troli.

In argoul internetului nostru, acestor indivizi li s-a spus “postaci”.

Postacul este cel care se ocupa cu actiunea continua de a posta pe internet comentarii rautacioase, urate si nedrepte despre orice si in contra oricui poate ameninta pozitia celui care il plateste pentru aceasta campanie. De regula, postacul isi ascunde identitatea sau foloseste una sau mai multe pseudonime in intentia de a nu fi dibuit. Finantatorul campaniei de denigrare si dezinformare, ca si campania, in sine, par a friza absurdul, dar totul este gandit si aplicat dupa un scenariu, pe bani si in mod constant. Ce este important este ca informatia sau opinia sa fie improscata cu noroi, iar credibilitatea autorului sa fie pusa la indoiala. Nu conteaza ca aruncatorul cu noroi e anonim sau ascuns dupa o porecla; ce e important este ca noi toti avem tendinta de a ne uita la orori, dintr-un soi de curiozitate morbida, iar profesionistii stiu asta, exploatand exact aceasta curiozitate.

Trolul profesionist se confunda, practic, cu postacul.

Site-urile de socializare au mijloace de aparare si contra acestor troli profesionisti. Exista setari prin care ei pot fi blocati si, chiar mai important, exista setari prin care ei pot fi reclamanti ca abuzivi. Odata intrati in zona “abuzivilor”, ei pot fi blocati erga omnes pe site. Acesti troli pot fi blocati ca rasisti, iritanti (annoying), delincventi ofensatori (personal offenders), periculosi pentru integritatea psihica a copiilor, ca avand un limbaj nepotrivit etc.

Dar exista si troli care, aparent, au un nume si, in mod bizar, nu par a servi unor patroni care sa isi rezolve prin trolling afacerile privitoare la victima. Incepand cu 2010, cand am dat startul proceselor colective contra bancilor, pana prin 2014, cand deja castigasem, practic, toate aceste procese, am avut neplacerea sa descopar niste indivizi care, aparent, aveau identitate si nume, si care nu faceau altceva decat sa critice, sa injure si sa intoarca pe dos tot ceea ce spuneam cu titlu de informatie si sa diabolizeze tot ceea ce spuneam cu titlu de opinie. In paralel, acesti indivizi ridicau in slavi tot ceea ce venea de la adversari, etalandu-si ani de zile certitudinile din care rezulta ca voi pierde procesele si voi nenoroci oamenii care isi pusesera increderea in mine. Din acest motiv, am crezut multa vreme ca acesti insi sunt niste simpli troli platiti de adversari pentru a dezinforma si a starni confuzie in randurile acelor consumatori care si-au luat curajul sa isi dea banca in judecata (din pacate, multi au renuntat pe parcurs sau, dupa caz, au semnat tranzactii umilitoare cu bancile; aceasta capitulare prematura a fost, in fapt, rezultatul campaniei de trolling, caci campania mediatica a bancilor a fost un esec, asa cum lobby-stii oficiali ai bancilor, ei insisi, au recunoscut de curand; din fericire pentru cei mai multi reclamanti, ramasi in proces, procesele s-au finalizat favorabil lor, in proportie de 100%). Mare mi-a fost mirarea sa inteleg, dupa 2014, cand deja castigasem aceste procese, in contra certitudinilor contrare ale acelor troli, ca indivizii isi pun cenusa in cap, prin declaratii (pe care eu nu le-am cerut nicicand) din care rezulta ca se inselasera in ce ma priveste. In bucla asta au intrat si ziaristi, din pacate. Iar acum, in siajul rachetelor intercontinentale si al bateriilor de panzere aruncate de bancheri in lupta contra legii darii in plata, numarul trolilor si postacilor asmutiti asupra legilor favorabile consumatorilor a crescut exponential.

In mod normal, ar trebui procedat si in aceste cazuri de troli platiti ca si in cazul trolilor farsori. De regula, asa cum recomanda site-urile si articolele de specialitate psihologica si juridica, si in aceste cazuri ar trebui urmat cu strictete consemnul ”Don’t feed the trolls.” Doar ca, atunci cand sunt atat de multe postari si comentarii incat covarsesc ca volum informatia sau opinia expuse, trolii sunt greu de ignorat. Nu se poate evita perceptia macar a unui singur text trolling. Nu poti sa nu te uiti macar la unele dintre aceste texte scrise de troli. Plus ca in fiecare dintre noi exista un pic de curiozitate morbida: vrem sa vedem oroarea. Nu e niciun catharsis in asta, e doar o pornire similara cu curiozitatea pisicii. Instinctual, vrem sa vedem si, deci, nu putem sa nu ne uitam.

Pe de alta parte, farsa e farsa, iar infractiunea e ceva serios, care trebuie combatut. Exista o lume in care persoane malitioase sau malefice creeaza conturi/pagini false de socializare pe internet (acestea vor deveni in curand ilegale in Marea Britanie[1]). De regula, aceste conturi/pagini false de socializare sunt deschise pe numele victimelor inconstiente de faptul ca li se fura identitatea. Pe aceste conturi/pagini false deschise “pe numele” lor se deruleaza si activitati ilegale, periculoase. Dar, de cele mai multe ori, conturile false sunt menite a-i face rau victimei, “titularul” paginii de socializare pe internet. Un film video jenant pus pe youtube sau o poza compromitatoare pusa pe Instagram pot face mai mult rau decat ar putea face o talharie. In urma cu mai putin de doi ani, o adolescenta de doar 14 ani s-a sinucis pentru ca un trol a pus pe internet ceva compromitator si acea fetita, pur si simplu, nu a suportat ca tatal sau, de profesie politist, sa vada acea postare compromitatoare. Nimeni nu a fost inca bagat la inchisoare pentru determinarea sinuciderii. Asta pentru ca, bineinteles, trolul s-a ascuns bine si comod in spatele unor nickname-uri. Acest tip de abuz pe internet este ceva similar cu furtul de identitate pe internet (phishing) sau cu clonarea cardurilor bancare, dar poate fi chiar mai periculos, intrucat poate distrage atentia autoritatilor de la persoana reala din spatele contului fals, orientand cautarile in gol, catre “titularul” inconstient al acelui cont pe care se desfasoara activitatile cyber-criminalului.

Abuzul pe internet are, insa, o arie de “desfasurare” mult mai vasta. Amenintari si santaj, hartuire, razbunari porno (filmari cu sex explicit facute sau puse pe net fara acordul “actorului” involuntar), actiuni violente care pot cauza depresii sau crize grave ale victimei, inclusiv (tentative de) sinucidere, toate pot fi savarsite pe “suportul” virtual al internetului. Teroarea virtuala, mai ales la adresa copiilor si a femeilor, este posibila atat prin trolling, cat si prin utilizarea dispozitivelor de urmarire de tipul GPS-ului pentru a urmari victima hartuirii.

Abuzul pe internet poate cauza grave prejudicii drepturilor aferente personalitatii umane, dar si daune materiale si morale. De aceea, faptele de acest gen, chiar daca apar intr-un spatiu virtual, un non-loc in care nu exista, in sens material, fizic, nimeni si nimic, pot fi calificate ca delicte civile, acestea fiind generatoare de raspundere a autorului sub forma unor despagubiri sau a unor daune punitive.

Unele dintre aceste abuzuri pe internet sunt chiar fapte penale. Spre exemplu, hartuirea din noul Codul penal poate imbraca, asa cum rezulta din art. 208 alin. (2), si “haina” comunicarilor pe internet, cu conditia ca, prin frecventa lor sau prin continut, sa ii cauzeze victimei o temere. A se observa ca incriminarea faptei de hartuire nu se refera la stres, neplacere, iritare, curiozitatea morbida cauzata de trolling, si nici la un prejudiciu material sau moral, ci numai la o temere. Infractiunea este o varianta a amenintarii, atat doar ca amenintarea este factual o actiune directa si dintr-o data, in timp ce hartuirea este compusa, factual, din mai multe fapte obsedant repetate si “trimise” prin mijloace de comunicare la distanta. In plus, in cazul postacilor anonimi, reglementarea din penal este inutila, intrucat acestia nu pot fi identificati cu mijloace normale, mai ales cand nickname-ul folosit se schimba des ori cand postacii copiaza abuziv nume sau parti din numele altora.

Trolling-ul nu este inca infractiune in niciuna dintre tarile membre ale Uniunii Europene, dar in curand ar putea sa devina infractiune in Marea Britanie[2].

Probabil ca, treptat, acest model britanic va fi importat in toata Europa, inclusiv la noi.

Adevarul ca, pentru copii si pentru altfel de persoane lipsite de ajutor, e necesara o protectie severa contra trolilor malitiosi si a cyber-criminalilor. Este necesara o corectie chiar si a atitudinii acelor gnomi farsori, intruchipand spiritele rele ale naturii, caci farsele lor ar putea face rau victimelor, in orice caz, mult mai mult rau decat s-ar astepta acesti gnomi.

Cu toate acestea, o incriminare a tuturor faptelor trolilor ar putea face ca libertatea de opinie pe internet sa fie afectata, la modul general, caci va fi imposibil ca cineva sa mai posteze anonim pe internet. Organizatii ca Anonimous sau publicatii online ca zerohedge ar putea intra in hibernare sau chiar ar putea sa dispara ca urmare a acestui gen de incriminari penale ale faptelor iritante ale acestor troli.

In final, sa facem o trecere de la troli, la hateri.

Cuvantul “hater”, destul de des utilizat ca atare in slang-ul internetului, vine de la to hate, a uri. Hater este cel care uraste si nu se teme sa o faca – dimpotriva, se simte mandru ca se ocupa cu ura. Ca sa poata uri mai cu talent, hater-ul isi ascunde, de regula, identitatea.

Hater-ul este un personaj care, de regula, sta in spatele cortinei, fuge de reflector, nu vrea sa fie cunoscut. Cand comenteaza, hater-ul o face sub pseudonim. Nu-si da numele real. Este si las, nu numai hater. In acelasi timp, este o desteptaciune intruchipata, una foarte agasanta si cicalitoare, dintre acelea care irita cel mai tare, pentru ca despica firul in patru, se leaga de lucruri neesentiale, distrage atentia de la subiect, centrand-o pe sine prin limbajul colorat, violent, peiorativ, tipat. El este intotdeauna contra cuiva, contra a ceva. El e Gica – contra. Daca ai rabdare sa ii urmaresti peroratiile si strigatele (nota: comentariile lui sunt, de regula, scrise cu litere majuscule ceea ce, dupa cutuma scrierii, inseamna ca omul care scrie astfel tipa, striga sau urla, dupa caz), o sa observe cu mirare ca, de fapt, el se contrazice pe sine insusi. Pentru ca el nu are un scop, nu are o coerenta a gandurilor, el gandeste sub controlul urii si al fricii de descoperirea imposturii sub care se ascunde. Din punct de vedere psihologic, hater-ul este o personalitate incompleta. Nefiind sigur pe el, nu stie ce vrea, nu are un sens al sau, precis, nu isi poate controla emotiile. Inteligenta emotionala a acestui tip de personaj este foarte limitata: el nu doar ca nu este capabil sa isi controleze propriile emotii negative, in asa fel incat sa ii deranjeze cat mai putin pe ceilalti, dar el nu poate nici sa isi focalizeze emotiile pozitive, caci nu poate iubi, nu poate empatiza cu ceilalti, nu poate impartasi trairi cu mai nimeni, nu are stralucirea vietii.

Haterii sunt vii numai in masura in care pot uri. Asta este starea lor naturala, pentru care, uneori, sunt platiti. Ura face bine celor care o pot monetiza.

Dar ura inlantuie. Ura stapaneste si controleaza. Daca urasti pe cineva, fantoma aceluia te va urmari si in starea de veghe si in cea de cosmar. Ura sistematica te face sa nu iti mai dai seama cand gresesti tu; cu atat mai putin poti vedea unde si de ce greseste celalalt. Ura perpetua te face sa te desparti greu sau sa nu vrei sa te desparti de starea emotionala de ura. Ajungi sa iubesti sa urasti. Este un mod contorsionat de a iubi. Ajungi un contorsionist emotional.

Pascal Bruckner a scris prin anii ’80 ai secolului trecut o carte socanta despre modul in care ura poate lega si inlantui oamenii mai durabil decat poate uni iubirea. Se numeste ”Luni de fiere” (s-a facut un film dupa aceasta carte, cu titlul ”Bitter moons”) si arata cum un cuplu traieste un simulacru de iubire, in fapt o pasiune pur carnala, care se tranforma, ca urmare a unor accidente succesive in care el isi pierde barbatia, ramanand complet paralizat de la brau in jos, iar ea isi pierde frumusetea, fiind oparita cu lichid fierbinte pe o jumatate de obraz. Cei doi “iubiti” ajung sa se urasca si sa isi doreasca reciproc o razbunare perpetua, zilnica, ca niste spirite malefice ei jucand teatrul unui cuplu in aparenta sudat de durerea accidentelor care ii tin impreuna, dar in realitate legat cu lanturi de ura si de intentia de razbunare. Si, in timp ce isi joaca rolurile cu inversunare, se amuza pe seama unor cupluri mai tinere pe care le despart supunand barbatul unui tir sustinut de flirturi si invitatii la tradare care se termina, pana la urma, cu o scena in care cei doi insi, inlatuiti de ura, privesc cu amuzament la cuplurile care nu sunt unite suficient de puternic de iubire pentru a rezista tentatiilor. Ce le-ar mai putea ramane acestor suflete incomplete decat amuzamentul malitios?