Iohannis, cel mai mare pericol

Iohannis, cel mai mare pericol
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Să fi fost un afront adus românilor faptul că președintele a apărut la locul tragediei de la „Matei Balș” după șase ore? A vrut din start să impună o distanță între el și țara pe care crede că o conduce sau cei cinci morți de la ora aceea, fiind mai puțini decât cei pieriți la Piatra Neamț, au fost trecuți la „și altele” pe agenda prezidențială? Fac o comparație, mai bine zis iau ca punct de reper faptul că, în 1977, în mai puțin de patru ore Ceaușescu a venit în țară când i s-a raportat despre cutremur. Și era vorba de mii de kilometri, nu de 7-8 câți ar fi de la reședința lui Iohannis și până la spital.
I-am privit cu atenție fața și în imaginile care-l arătau în spital, și în cele de la pompos numita conferință de presă. La locul tragediei privea în gol, abia mimând interesul. Muriseră totuși niște oameni, însă privirea lui nu trăda nimic. Îi era indiferent. Nu erau rudele lui. Mă întreb cum ar fi reacționat dacă ar fi fost miniștrii din guvernul actual.
Condoleanțe de la distanță
La conferința de presă am văzut un Iohannis speriat și bâlbâit. Speriat să nu i se pună întrebări la care nu ar fi avut ce răspunde, pentru că ar fi trebuit să-și asume vinovății și atunci națiunea l-ar fi văzut cât este de găunos. Iar bâlbâit pentru că nu avea repere, nu înțelegea de ce trebuie să vorbească și mai ales despre ce. Setarea lui era făcută pe „respectați distanța socială, purtați masca și spălați-vă pe mâini”. Dincolo de acestea, mintea îi era la weekendul ce urma să și-l petreacă la schi, tocmai pe cale de a fi fost stricat de decesul celor cinci nevinovați. Ca atare, singura soluție de a ieși din impas era să laude intervenția pompierilor și a cadrelor medicale. Într-o asemenea situație, centrul de greutate al tragediei s-a mutat. Dar nu pentru că Iohannis ar fi avut vreun mesaj de transmis, după cum se speculează, inclusiv regia retragerii din scenă și plecarea grabnică pe pârtia de la Păltiniș. Ar fi trebuit să vedem cum cere demisii? De ce, din moment ce aceasta nu face parte dintr-un plan? Dacă mâine face explozie un spital, președintele nu se va arăta îngrijorat. Sau doar se va arăta, dar nimic mai mult. Să prezinte personal condoleanțe, să îmbărbăteze vreo familie într-o vizită de compasiune? De ce? N-a făcut-o nici acum, n-a făcut-o nici după incendiul din spitalul de la Piatra Neamț, de ce ar face-o altcândva?
Frica, singura reacție
Președintele a fost acuzat de insensibilitate, după cum, mai mult sau mai puțin mascat, a fost acuzat și de prostie. Nici eu nu știu unde trebuie răscolit după adevăr. Știu însă că duritatea lui nu are legătură cu reacțiile pe care le afișează sau și le exprimă. Dur ești când înțelegi despre ce este vorba și îți pui pe chip masca celui care nu se vrea sau nu se lasă impresionat. Acum, însă, am văzut un Iohannis fără reacții nu din cauză că și le-ar fi ascuns foarte bine, ci pentru că nu simțea. Nu simțea nimic. Dacă în adâncurile ființei lui ar fi existat vreo tresărire, am fi văzut un Florin Cîțu demis cu tot cu guvernul lui impostori. Am fi văzut un Klaus Iohannis bătând spitalele spre a-i încuraja pe cei care se zbat între viață și moarte după tragedia de la „Matei Balș”. Am fi văzut un Iohannis printre protestatari, vorbind cu ei cum a vorbit și cu alte ocazii. Prezența lui în mijlocul nemulțumiților ar fi dat o altă dimensiune faptelor petrecute în dimineața zilei de 29 ianuarie și consecințelor acestora. Nu a făcut-o. Și nici nu o va face, pentru că se teme de popor. Este singura reacție vizibilă. Câtă încredere poți avea într-un astfel de om? Un om care nu simte nimic. Aici este marele pericol care ne paște.