Ipocrizia de partid și de stat

Ipocrizia de partid și de stat
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

„O zi foarte tristă astăzi”, spunea Klaus Iohannis la 29 ianuarie, ziua în care s-a produs incendiul de la „Matei Balș”. „Ce pot să spun este că îmi pare foarte rău. Transmit condoleanțe familiilor îndoliate, iar celor care au fost aici în saloane le doresc însănătoșire grabnică”. După care, ca să-și vindece tristețea și părerile de rău pentru cei cinci decedați, ajunși la șapte între timp, a plecat la schi. Cât era să suporte, bietul de el, atâta îndurerare? Și, ca să-și arate amărăciunea sufletească, ne-a invitat pe toți la schi. Este sfidare? Nu, este doar ipocrizia care-l caracterizează.
Astăzi nu, pentru că este prea devreme, dar în câteva zile vom afla din datele preliminare ale anchetei că principalii vinovați sunt pacienții care au murit. În primul rând pentru că s-au îmbolnăvit de Covid 19 și așa au ajuns la spital. Dacă ar fi stat acasă sau s-ar fi dus la alt spital, la „Matei Balș” nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar dacă ar fi urmat sfaturile lui Iohannis, acest tata-mare al felcerilor de pripas, cu spălatul pe mâini și cu purtarea măștii, nici măcar nu s-ar fi îmbolnăvit. Apoi, pentru că. De vreo cinci, șase ori pentru că. Iar în final pentru că, deși aveau pături, pacienții continuau să dârdâie și au cerut aeroterme și calorifere electrice. Concluzia finală va fi că de vină a fost focul, pentru că focul arde. Arde ca la „Colectiv”. Ca la spitalul din Piatra Neamț.
Intervenție promptă, cu un mort uitat în baie
În mod normal, Klaus Iohannis ar fi trebuit să ceară ca cineva să-și asume răspunderea pentru tragedia produsă. Premierul, ministrul Sănătății, Raed Arafat, directorul spitalului, oricare dintre ei sau toți la un loc. Nu s-a întâmplat asta și nici nu se va întâmpla, pentru că toți sunt parte a aceluiași sistem, fără de care Iohannis nu ar exista. Președintele, vădit încurcat de lipsa prompterului și a textului scris pe care să-l aibă în fața ochilor, a bolborosit un discurs improvizat în care lăuda intervenția pompierilor și a cadrelor medicale. Au făcut ceva deosebit pompierii, altceva decât că au acționat conform standardelor de pregătire? Că au venit în câteva minute este un motiv de laudă? Păi când să fi venit, pe la prânz? De ce i-a felicitat Klaus Iohannis cu atâta sârg? Pentru că le-a scăpat un cadavru uitat într-o baie, găsit de procurori după cinci ore? De ce a ridicat în slăvi medicii și asistentele? Că au salvat viețile celorlalți? Dar nu pentru asta sunt pregătiți? Nu pentru asta sunt plătiți? Cine să scoată pacienții din foc și să le acorde primul ajutor? Lumea de pe stradă?
Eroii minciunilor
Ipocrizia se întinde peste tot, ca o plagă purulentă. Medicii sunt eroi. Desigur, dar nimeni nu spune când. Când ajung vedete tv și laudă vaccinurile sau când nu au curajul să vorbească despre frigul din spitale? Câți dintre ei au tăria să-i reproșeze lui Raed Arafat sau ministrului Sănătății că o temperatură de 14-16 grade este tot ce îi trebuie unui pacient cu plămânii grav afectați ca să moară mai repede? Ce fel de eroi sunt cei care s-au lăsat prinși în hora aceasta a minciunilor și dezinformării? Reclamă presiunea uriașă din sistemul medical, cu spitale supraaglomerate, timp în care, în ziua tragediei, numai la Spitalul Victor Babeș erau mai mult de 100 de locuri libere. Ipocrizia este la concurență cu minciuna livrată mulțimii.
Condoleanțe! E mai simplu
Premierul Florin Cîțu a făcut o vizită la locul tragediei. A doua zi, nu mai devreme. A fost o vizită care nu avea ce să rezolve mai mult decât un plus de imagine pe care miza. Apoi s-a indignat patriotard, cerând subordonaților să pună osul la muncă. N-a cerut demisii, pentru că ar fi trebuit să înceapă cu Vlad Voiculescu.
Nici chiar el, Cîțu, nu va demisiona, pentru că nu are legătură cu cele întâmplate la „Matei Balș”, de parcă tragedia s-ar fi produs în altă țară. Ministrul Sănătății va rămâne în continuare în funcție, pentru că demisia, așa cum a anunțat, este legată de responsabilități, dar el, uite cum, brusc, nu are niciuna. Singurul mai curajos rămâne Arafat, care ar pleca dacă ministrul i-o va cere. Ipocrizie de cea mai joasă factură. Iar Voiculescu nu va face asta, pentru că ar trebui să plece și el. Cum rămâne cu vinovații, totuși? Exact cum va vrea procurorul, a cărui cercetare s-a axat pe morți, nu și pe aeroterma pe care nici nu a văzut-o, nici nu a căutat-o. De ce să zgâlțâi un întreg sistem când e mai simplu să transmiți condoleanțe?